Majorete - Intre Sport si Arta

969
voturi

Scurt istoric

 

Majoretele au apărut pentru prima dată în Europa în Franţa în secolul al XVIII-lea, şi, la fel ca şi în cazul majoretelor din America ( cheerleaders ) prima majoretă a fost bărbat. Acesta mergea în fruntea orchestrei sau a fanfarei, deschizând drumul prin mulţime şi purta numele de tambur major. Accesoriul specific, tamburul, era în primul rând folosit pentru a impune şi menţine ritmul orchestrei. Mai târziu, cu ajutorul tamburului au inceput să se realizeze o serie de elemente atractive pentru spectatori, prin rotirea sau chiar lansarea lui in aer.

După ce femeilor li s-au recunoscut aceleaşi drepturi ca şi bărbaţilor, rolul de tambur major a fost preluat şi de către femei, ele fiind astfel transformate în starul demonstraţiei, conducătoare a orchestrei şi a manifestaţiei. Ele purtau denumirea de majorete cu tambur. Ulterior s-a renunţat la numele de tambur, rămânând doar termenul folosit până în ziua de astăzi de majoretă.

Datorită rigorilor vremii, participarea la o parada ca şi majoretă era singura ocazie pentru o femeie de a purta fustă scurtă, acest lucru fiind interzis în rest.

La început orchestra era condusă de una sau două astfel de majorete, însă pe parcurs numărul acestora a început să crească, ceea ce a determinat şi clasificarea actuală a reprezentaţiilor de majorete în solo, duo sau formaţie. Parada însemna străbaterea străzilor unui oraş, cu oprire din când în când pentru reprezentaţii speciale în pieţe sau intersecţii. Din această caracteristică s-au desprins şi cele două probe de concurs pentru majoretele din ziua de astăzi, proba de paradă marş, respectiv coregrafia pe scenă.

În zilele noastre majoretele au devenit o entitate separată de orchestră, având propriile regulamente, competiţii, asociaţii şi nu în ultimul rând un număr foarte mare de paracticante, conduse fiecare de visul de a deveni campioane.

Majoretele au ajuns să desfăşoare o activitate aflată la limita între sport şi artă, puţin cunoscută dar care are un farmec aparte. Chiar dacă în general majoretele trăiesc şi sunt etichetate ca “fetele care dau din pompoane”, cei care au avut şansa să vadă o reprezentaţie a unei echipe profesioniste au ajuns la convingerea că este vorba despre cu totul altceva, nicidecum despre o activitate improvizată sau spontană. Majoreta este definită ca o fată care execută o coregrafie complexă bazată pe o muzica în pas de marş, având ca accesoriu batonul sau pom-ponii, purtând un costum în linia unei uniforme militare. Frumuseţea majoretelor europene constă exact în efortul lor de a rămâne cât mai fidele sportului originar, fără a denatura pe cât posibil niciunul dintre elementele impuse.

Pentru a susţine eforturile de a obţine o identitate a acestui sport, în 1995 s-a înfiinţat ASOCIAŢIA EUROPEANĂ DE MAJORETE (EMA). Acest fapt a încurajat nu doar fetele care au început să fie din ce în ce mai interesate de posibilitatea de a deveni majorete, dar a atras şi atenţia celor din jur asupra faptului că majoretele îşi merită statutul de sport recunoscut ca sport de echipă. Din asociaţie au ajuns să facă parte peste 10 ţări precum Croaţia, Italia, Muntenegru, Serbia, Anglia, Franţa, Cehia sau Ungaria, iar din 2002, printre aceste ţări afiliate se numară şi Romania.

Cel mai important eveniment anual din activitatea majoretelor este Campionatul European de Majorete care adună de fiecare dată peste 3000 de majorete din toata Europa. În anul 2005 Romania a reuşit să organizeze în premieră naţională un Campionat European de Majorete în Cluj-Napoca, unde echipa Madness UMF a câştigat pentru prima dată medalia de aur la secţiunea pom-pom senioare. Datorită acestei performanţe şi a spectacolului inedit oferit de acest concurs, numărul fetelor care doresc să devină majorete a crescut imediat. Astfel, în mai puţin de 2 ani au fost formate 5 noi echipe de majorete, dintre care echipa Şcolii Ioan Bob a reuşit performanţa deosebita de a ocupa locul IV la secţiunea pom-poni juniori cu ocazia celei de-a 8-a ediţii a Campionatului European de Majorete desfăşurat anul trecut în Italia.

 

Costume

 

Majoretele purtau un costum cu model de uniformă militară, întotdeauna cu fusta; de cele mai multe ori culorile puternice ale acestuia reprezentau o anumită ţară sau regiune.

Costumele model purtate de majorete urmează în mare parte linia unei uniforme militare, ceea ce aminteşte de pionierii acestui sport care erau militarii sau conducătorul fanfarei militare. Această ţinută pune în evidenţă foarte bine feminitatea prin purtarea obligatorie a unei fuste mai scurte şi a cizmelor. De asemenea, uniforma este unul dintre elementele care inspiră unitatea echipei, pentru că a fi majoretă înseamnă a face parte dintr-un colectiv, a învaţa să crezi în puterea echipei şi să munceşti pentru performanţa acesteia, lăsând la o parte ideea de supremaţie individuală. Regulamentul după care se desfaşoară concursurile europene pune foarte mare accent pe imaginea echipei, deoarece se doreşte conservarea statutului majoretei tradiţionale. Desigur fiecare echipă poate opta pentru costume cât mai originale, care să poarte însemnele şi culorile ţării de origine, a oraşului sau a clubului din care face parte sau chiar elemente ale portului naţional. Oricare dintre acestea sunt permise atâta timp cât regulile minime sunt respectate, mai exact linia de uniformă, cizmele şi fusta. Majoretele dintr-o echipă trebuie să fie îmbracate exact la fel, excepţie făcând căpitanul formaţiei care poate avea pe costum însemne speciale. Diversitatea costumelor şi pitorescul lor face ca de fiecare dată locul de desfăşurare al competiţiei să fie dominat de culoare şi de un aer solemn.

 

Accesorii


    La început majoretele aveau ca accesoriu tamburul, însă acesta era destul de greu de mânuit şi nu permitea realizarea unor mişcări foarte spectaculoase datorită dimensiunilor lui relativ mari. Cu timpul tamburul a fost înlocuit cu ceea ce astăzi poartă numele de baton, adică un accesoriu format dintr-o tijă metalică prevazută cu două capete de cauciuc. Mânuirea lui permite realizarea unor elemente deosebit de spectaculoase, care atrag de fiecare dată atenţia publicului şi cresc calitatea reprezentaţiei oferite. În unele regiuni majoretele folosesc steaguri imense ca şi accesoriu, însă acestea sunt specifice unui alt gen de activitate cu caracter de spectacol.

Cu timpul, pentru a diversifica reprezentaţiile majoretelor s-au introdus şi pom-ponii ca şi accesoriu folosit în timpul dansului. Aceştia pot fi confecţionaţi din diverse materiale (aţă, plastic, rafie etc) şi deşi nu sunt la fel de spectaculoşi ca şi batonul, câştigă prin posibilitatea majoretei de a executa mişcări mai diversificate de dans şi prin realizarea unor figuri atractive de grup cum ar fi valurile în diferite formaţii.

În competiţii este interzisă folosirea oricărui alt accesoriu înafara batonului sau a pom-ponilor, cu excepţia fluierului pentru căpitanul formaţiei de majorete.

 

    

Coregrafia

 

Coregrafia prezentată de o echipa de majorete este de cele mai multe ori una impusă, adică pregatită special pentru un anume eveniment. Aceasta demonstrează faptul că în spatele unei reprezentaţii sunt ore întregi de muncă colectivă şi de efort creator atât din partea celui care semnează coregrafia cât şi din partea interpretelor, majoretele. În funcţie de mişcările care compun dansul unei echipe de majorete, pentru acest sport s-au individualizat câteva stiluri:


1. Majorete în stil european : coregrafia echipelor care abordează acest stil are la bază pasul de marş, care poate fi îmbinat cu paşi şi mişcări specifice oricărui alt stil de dans, precum şi folosirea anumitor opriri în anumite ” poze ” ( figura 4 ). Este interzisă executarea elementelor acrobatice sau a figurilor care necesită punerea ambilor genunchi pe sol. Coregrafiile astfel construite au un aer solemn, de paradă, care aminteşte foarte bine de epoca în care a luat naştere această activitate. Majoretele pot folosi pentru reprezentaţiile lor batonul sau pom-ponii, mişcările fiind astfel create încât să pună în valoare elementele cele mai spectaculoase care pot fi realizate cu fiecare dintre aceste două accesorii. Acest stil de dans poate fi practicat doar de către fete, fiind un lucru impus de federaţie şi demonstrat de definiţia majoretei.


2. Majorete în stil american-CHEERLEADERS: coregrafiile specifice acestui stil au ca element principal mişcările acrobatice, care presupun control, siguranţă şi o flexibilitate extrem de bine dezvoltate. Spectaculozitatea unei astfel de coregrafii se datorează piramidelor ( figura 5 ), săriturilor acrobatice şi lansărilor extrem de înalte şi sofisticate pe care le realizează fiecare echipă. Părţile de coregrafie sincronă ( figura 6 ) captează atenţia datorită numărului relativ mare de componenţi ai echipei. Pentru aceast gen de coregrafie pot fi folosiţi pom-ponii, dar acest lucru se întamplă destul de rar, datorită faptului că accentul se pune pe mişcările de gimnastică în a căror execuţie pom-ponii ar fi un element disturbator. Echipele de cheerleaders pot fi atât formate doar din fete cât şi mixte, băieţii fiind indispensabili pentru realizarea piramidelor complicate şi a lansărilor foarte spectaculoase.

 

 

3. Twirling Baton: acest sport este o îmbinare de dans, balet, gimnastică artistică şi acrobatică ( figura 7 ), la toate acestea adăugându-se mânuirea cu o agilitate remarcabilă a batonului. Într-o coregrafie de twirling baton toate elementele trebuie să fie executate pe cât de natural pe atât de exact, acest lucru fiind dificil deoarece efortul trebuie dozat perfect între forţa necesară mişcărilor acrobatice şi lansării batonului la înaltimi mai mari de 10 m, graţia specifică figurilor de balet şi peste toate interpretarea artistică veritabilă. Twirlingul este emoţie, dans, gimnastică şi agilitate în execuţie deopotrivă, transformându-se într-un sport pe cât de rar pe atât de spectaculos. El poate fi practicat atât de fete cât şi de băieţi, aceştia având nevoie de calităţi deosebite şi multă rezistenţă şi mai ales o dorinţă foarte mare pentru a putea atinge nivelul de performanţă.

 

Obiective

 

Majoretele sunt o activitate pe cât de nouă pe atât de inedită care trebuie promovată la nivel naţional, prin captarea interesului cât mai multor tinere şi deopotrivă a părinţilor şi profesorilor lor. Activitatea majoretelor contribuie la formarea şi dezvoltarea unor abilităţi benefice.

 

Abilităţi fizice biomotrice :

  • creşterea rezistenţei la efort;

  • dezvoltarea armonioasă a musculaturii întregului organism datorită mişcărilor care solicită un număr mare şi divers de părţi ale corpului;

  • dezvoltarea flexibilităţii articulaţiilor;

  • dezvoltarea abilităţilor acrobatice;

  • formarea unei ţinute corporale corecte;

 

Abilităţi psihice :

  • construirea încrederii în forţele proprii şi în valoare personal;

  • conştientizarea mişcărilor şi transformărilor la care este supus organismul;

  • creşterea şi dezvoltarea încrederii şi curajului de a încerca elemente dificile care ţin de domenii nepracticate de mişcare;

 

Abilităţi sociale:

  • dezvoltarea capacităţilor de a lucra în echipă;

  • înţelegerea ideii de valoare colectivă a echipei unde fiecare membră este importantă doar atata timp cât munceşte pentru creşterea valorii echipei;

  • dezvoltarea spiritului de sprijin al coechipierelor pentru a mări calitatea reprezentaţiilor;

  • respingerea pornirilor egoiste şi individualiste;

  • dezvoltarea capacităţii de interrelaţionare şi încredere în ceilalţi;

 

Abilităţi muzicale şi coregrafice

  • dezvoltarea simţului ritmic muzical şi de coordonare între mişcarea corporală şi muzică;

  • dezvoltarea capacităţii de a face distincţie între ritmuri şi stiluri diferite de muzică

  • dezvoltarea capacităţii creative pentru mişcări şi figuri noi;

  • dezvoltarea capacităţii de a suprapune şi sincroniza mişcările cu ritmul muzical potrivit;

Sistemul competiţional

 

Competiţia sportivă este factorul stimulativ cel mai important al activităţii sportive şi reprezintă acea formă inedită de spectacol oferit de întrecerea şi compararea pe viu a performanţei realizate.

Performanţa, rezultatul în sport, impune existenţa unor standarde, proceduri de comparare, ce pot fi măsurate atât prin criterii absolute, cât şi prin criterii relative.

Competiţia şi antrenamentul se condiţionează reciproc. Prin antrenamente, sportivii sunt pregătiţi pentru un rezultat cât mai bun, competiţia fiind un indicator al procesului de pregatire, principalul mijloc de evaluare calitativă a antrenametelor efectuate pe parcursul mai multor ani.

Trăsătura principală a sportului, raţiunea sa, este întrecerea. Competiţia valorică cu acumulările înregistrate în antrenamente, constituie elementul principal de motivaţie şi manifestare a aspiraţiilor de autodepăşire şi recunoaştere publică.

Competiţiile sportive pot fi analizate în funcţie de diferite criterii :

- gradul de solicitare fizică, tehnică, tactică şi de modalitatea desfăşurării întrecerilor ;

- grupe de participanţi ( pe categorii de vârstă, sex, greutate, etc ) ;

- discipline sportive ( individuale, pe echipe şi mixte ) ;

- nivel competiţional ( municipiu, judeţ, naţional, internaţional, mondial, olimpic, continental ) ;

- sitemul de desfăşurare ( eliminatoriu, turneu şi mixt ) ;

Competiţia reprezintă un ansamblu de întreceri şi concursuri desfăşurate pe mai multe etape. În finalul acestora, in urma deliberării comisiei de arbitrii se desemnează câştigătorul.

 

 

Timpul alocat fiecarei

Timpul alocat fiecarei echipe pentru a-si prezenta coregrafia este de minim 2 si maxim 6 minute la sectiunea formatie itil pass4sure.Pentru solo si duo timpul alocat este de minim 2 si maxim 4 minute.In timpul alocat fiecarei sectiuni este inclusa intrarea si iesirea echipei din spatiul de concurs.Cronometrarea incepe ccda pass4sure in momentul in care prima majoreta calca in spatiul de concurs si se opreste in momentul in care prima majoreta paraseste acest spatiu.Daca o echipa depaseste timpul maxim pass4sure ccsp alocat pentru reprezentatie va fi penalizata cu 0.1 puncte pentru fiecare secunda in plus. Aceeasi penalizare se va aplica si in cazul in care o echipa paraseste scena mai repede decat timpul prevazut sectiunii respective pass4sure ccvp.

Cel mai vechi club

Cel mai vechi club universitar din ţară se pregăteşte de sărbătoare în acest sfârşit de săptămână. Cu 12 secţii sportive dintre care 7 în Divizia A, Universitatea Cluj este azi cel mai mare club universitar din ţară iar anul acesta împlineşte 90 de ani.