FC Universitatea Cluj

0

Pânã a se ajunge la înfiintarea echipei Universitãtii, în Cluj activitatea fotbalisticã a fost prezentã începând din 1909. În acel an, în aprilie, o selectionatã a cluburilor din Ploiesti si Bucuresti ("Asociatiunea sporturilor atletice din România") a jucat cu echipele clujene KKAS si KAC, pierzând cu 8-2 si 4-3. În acelasi an Sporting Club Universitar Cluj joacã cu aceeasi selectionatã la Bucuresti si câstigã cu 5-4. Clubul Universitatea Cluj a fost înfiintat în Septembrie 1919 de cãtre Societatea Sportivã a Studentilor Universitari. În fruntea acestei asociatii se afla prof. univ. dr. Iuliu Hatieganu, cel care este recunoscut ca fondatorul si primul presedinte al clubului. Fiind semnul distinctiv al studentilor clujeni, "sepcile rosii" au dat numele de alint al echipei.

Neexistând încã un sistem competitional la nivelul întregii tãri, echipa Universitãtii a participat la început doar în competitii locale. Jucãtorii începutului au fost: Tripa - Veteanu, Târlea - Petica, Ratiu, Popovici - Crasnic I, Guga, Popescu, Crasnic II, Gruescu. În anul 1923 echipa a jucat finala "Cupei Mara" cu Chinezul Timisoara (0-2) si a întreprins un turneu în Franta, Italia si Iugoslavia cu formatia urmãtoare: Lazãr - Târlea, Albisi - Ratiu, Cuna, Deutsch - Corcan, Serb, Guga, Bonciocat, Giurgiu. În formula predivizionarã a campionatului national Universitatea a ajuns de patru ori în turneul final. În 1923-1924 pierde în sferturi cu Chinezul Timisoara (0-0 si 0-3), la fel în 1924-1925 cu UCAS Petrosani (0-3). În 1926- 1927 dupã 3-0 cu AMEFA Arad ajunge în semifinala cu Chinezul Timisoara (2-5). Tot în semifinalã s-a oprit si în 1929-1930 (0-3 cu Gloria CFR Arad), dupã ce trece de Stãruinta Oradea (4-0) si SG Sibiu (7-0).

Începând din anul 1932, Universitatea a participat în Campionatul National Divizia A si chiar din primul an a ocupat locul 1 în seria a II-a si a disputat finala campionatului cu Ripensia Timisoara (0-0 si 3-5). Echipa de bazã din acel an a fost: Sepci - Sfera, Iancovici - Dobosan, Gain, David - Matei (Tabacu), Ploesteanu, Sepi II, Surlasiu (Stanoef), Baciu. Anul urmãtor s-a clasat doar pe al treilea loc în seria a II-a, dar a disputat finala Cupei României cu Ripensia Timisoara (0-5). Au urmat câtiva ani cu evolutii oscilante, iar din 1938 joacã în Divizia B timp de 2 ani. În 1940 a revenit în prima divizie si si-a mutat resedinta temporar la Sibiu, din cauza Dictatului de la Viena, care a hotãrât cedarea unei pãrti din Ardeal Ungariei. În ultimul campionat dianinte de razboi (1940-1941) s-a clasat pe locul 12, iar în anul 1941-1942 a jucat finala Cupei României cu Rapid Bucuresti (1-7) cu formatia urmãtoare: Boros - Bretoteanu, Medrea II - Chirilã, Muscã, Jifcovici - Moldovan, Coman, Dascãlu, Medrea III, Tãranu. În 1945 echipa a revenit la Cluj si din 1946 a jucat din nou în prima divizie, echipa de bazã fiind: Cristea - Straja, Luca, Medrea II - Joja, Rãdulescu - Tãranu, Roman, Dascãlu, Jifcovici (Medrea III), Coracu. Din 1946 denumirea echipei a devenit Stiinta Cluj. În 1948-1949 echipa retrogradeazã din nou în Divizia B, dar în acelasi timp joacã finala Cupei României cu CSCA (Steaua) Bucuresti (1-2). Lotul de bazã folosit a fost: dr Cristea - Ioanovici, dr. Luca, Tarãu - Crãciun, Mihut, Lutz, I Copil, St. Covaci (Avram), Tomescu, Zehan. Din nou stagiul în divizia B a fost scurt si dupã un an, în 1950 revin în primul esalon, unde a jucat timp de 6 ani. În 1958- 1959 echipa a revenit în Divizia A sub conducerea renumitului antrenor Stefan (Pisti) Covaci - Nicoarã, Roman, dr Georgescu, Muresan, Costin, Crisan, Marcu, Suciu, Petru Emil, Mateianu, Moldovan, Ivanovici, Munteanu, Lutz, Copil, Kromelly. Urmeazã 18 ani în care Universitatea Cluj (nume la care s-a revenit în 1966) a reprezentat o prezentã certã în prima divizie. În 1972-1973 echipa a obtinut cea mai bunã clasare din anii de dupã rãzboi, locul 3.

În anul 1964-1965 echipa a câstigat Cupa României, ceea ce reprezintã cea mai mare performantã a lui "U". Echipa care a câstigat finala Cupei cu Dinamo Pitesti (2-1) a fost condusã de antrenorii Sepci si Cosmoc: Mogut - Marcu, dr Georgescu, Grãjdeanu, Remus Câmpeanu - V. Alexandru, Nesu - Szabo, Zoltan Ivansuc, Adam, Suciu. Din nou Universitatea a jucat în Divizia B pentru 3 ani, revenind în Divizia A în 1979 sub conducerea lui Petre Moldoveanu, echipa fiind: Moldovan, Lãzãreanu - Anca, Mos, Iosif Muresan, Ciocan, Uifãleanu, Vidican, Câmpeanu II, Aurel Muresan, Bagiu, Rãdutã, Dobrotã, Liviu Mihai, Suciu, Florin Pop. Dupã 3 ani a retrogradat din nou, revenind dupa alti 3 ani în Divizia A, în 1985. De data aceasta sub conducerea lui Remus Vlad, care a preluat echipa în 1984, având la dispozitie urmãtorii jucãtori: Iasko, Ariciu - Poratchi, Iosif Muresan, Neamtu, Ciocan, Meszaros, Stoica, Fasic, Bucur, Boieru, Florin Pop, Dobrotã, Musznai, Fesnic, Bagiu. De atunci Universitatea se aflã in Divizia A (cu o sincopã în 1991-1992, când joacã în B), dar clasãrile în acesti ani nu au fost deloc multumitoare. Remarcabilã este activitatea clubului la nivelul echipelor de tineret (trei titluri nationale în 1962- 1963, 1970-1971 si 1971-1972) si mai ales la echipele de juniori (sapte titluri nationale în 1955, 1956, 1964-1965, 1966- 1967, 1968-1969, 1971-1972, 1973-1974, 2000-2001).

Cu aceste performante, Clubul "U" este printre primele din Romania la nivelul juniorilor. Universitatea Cluj este cunoscutã ca o echipã care a crescut multi jucãtori de seamã ai fotbalului românesc. Cel mai recent si mai cunoscut jucãtor fiind Ioan Ovidiu Sabãu, jucãtor de bazã al nationalei României în ultimii ani, care a jucat la Dinamo Bucuresti si apoi în Italia, la Brescia Calcio. Alti jucãtori de seamã ai fotbalului românesc recent care au trecut pe la "U" sunt portarul Prunea si liberoul Dobos. Dupã o perioadã nefastã, cu un an petrecut în Divizia C, echipa a revenit în Divizia B, avându-l la conducerea echipei pe Ioan Ovidiu Sabãu. Acesta a încercat realizarea unei echipe noi, cu spirit profesionist, dar neavând sprijinul orasului a renuntat, plecând la Rapid Bucuresti înapoi. În prezent, "U" s-a reorganizat sub forma unei societãti pe actiuni, singura sansã pe care o avea pentru supravietuire. Obiectivul echipei de fotbal a fost promovarea în Divizia A în sezonul 2005-2006, insa nu a putut fi realizat. Universitatea a promovat insa in sezonul urmator, 2006-2007, un sezon in care a dominat clar seria a II-a a ligii secunde. Urmeaza un an greu, obiectivul in Liga I fiind clasarea in primele 10 echipe ale tarii.

Cauta articole despre